PRAGMATICA ACTULUI DENOMINĂRII REVERS
Procesul de denominare începe întotdeauna de la obiect, deoarece fără existența acestuia, nu ar exista necesitatea numirii. În lingvistică, migrarea unui semnificant către un alt semnificat poate fi explicată prin concepte precum metonimia, antonomasia sau eponimia. Deși aceste procese au în comun...
Saved in:
| Main Author: | |
|---|---|
| Format: | Article |
| Language: | English |
| Published: |
Moldova State University
2025-06-01
|
| Series: | Studia Universitatis Moldaviae: Stiinte Umanistice |
| Online Access: | https://ojs.studiamsu.md/index.php/stiinte_umaniste/article/view/6642 |
| Tags: |
Add Tag
No Tags, Be the first to tag this record!
|
| Summary: | Procesul de denominare începe întotdeauna de la obiect, deoarece fără existența acestuia, nu ar exista necesitatea
numirii. În lingvistică, migrarea unui semnificant către un alt semnificat poate fi explicată prin concepte precum
metonimia, antonomasia sau eponimia. Deși aceste procese au în comun punctul de origine – un nume propriu – ele
diferă prin direcția și natura transferului semantic.
Eponimele sunt frecvente în diverse terminologii științifice și tehnice, iar procesul de eponimizare este explicat
prin relații precum proprializarea și deonimizarea. Motivația lexicală explică apariția noilor cuvinte bazate pe nume
proprii, reflectând conexiunile dintre unitățile lexicale într-un sistem lingvistic.
Cuvinte-cheie: nume propriu, eponim, deonim, denominație, semnificat, semnificant.
DOI: https://doi.org/10.59295/sum4(194)2025_11
|
|---|---|
| ISSN: | 1811-2668 2345-1009 |