LEGEA NR. 292 DIN 13.12.2024 - O CONFIRMARE A TENDINȚELOR REPUBLICII MOLDOVA DE AJUSTARE A LEGISLAȚIEI LA STANDARDELE DE CALITATE

Un stat care acționează în corespundere cu interesul viitoarei generații, își asigură o dezvoltare durabilă. La acest aspect își concentrează forțele statul Republica Moldova, în special prin reglementarea unor domenii lacunare. Fiind stat semnatar al Convenției de la Haga din 1980 asupra aspectelo...

Full description

Saved in:
Bibliographic Details
Main Author: USM ADMIN
Format: Article
Language:English
Published: Moldova State University 2025-06-01
Series:Studia Universitatis Moldaviae: Stiinte Sociale
Online Access:https://ojs.studiamsu.md/index.php/stiinte_sociale/article/view/6520
Tags: Add Tag
No Tags, Be the first to tag this record!
Description
Summary:Un stat care acționează în corespundere cu interesul viitoarei generații, își asigură o dezvoltare durabilă. La acest aspect își concentrează forțele statul Republica Moldova, în special prin reglementarea unor domenii lacunare. Fiind stat semnatar al Convenției de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii încă din anul 1998, Republica Moldova a întreprins primii pași fermi în direcția implementării prevederilor internaționale ale acesteia, în anul 2020, prin introducerea unei proceduri speciale în acest sens în Codul de procedură civilă al RM. Actualmente, avem în vigoare începând cu 01.01.2025 o Lege privind protecția specială a copiilor împotriva deplasării în străinătate sau reținerii ilicite, care precizează și completează normele existente referitoare la procedura de înapoiere a copilului în statul reședinței sale obișnuite, cât și la procedura de exercitare a dreptului de vizitare a copilului. Legea menționată necesită ajustări și modificări, pentru a asigura efectele benefice ale acesteia pe termen lung. Cuvinte-cheie: protecția drepturilor copilului, deplasare ilicită, reținere ilicită, înapoierea copilului, reședință obișnuită a copilului, interesul superior al copilului, drept de vizitare, drept privind încredințarea. DOI: https://doi.org/10.59295/sum3(183)2025_24
ISSN:1814-3199
2345-1017